1. Ce este maneaua?
Manelele (singular: manea) sau muzica de manele constituie un gen muzical, originar în comunităţile etnice de romi din România, are influenţe din muzica greacă, turcă, arabă şi sârbă, a devenit ulterior un gen muzical popular în spaţiul vorbitorilor de limbă română.
În România există un număr semnificativ de ascultători ai acestui gen de muzică, apreciat în special de tineri, cu predilecţie în zonele rurale şi în cartierele urbane sărace.[necesită citare] Fenomenul este însă prezent şi în Bulgaria (bulg. “chalga”), Serbia (sârb. “turbo-folk”), Albania (alban. “tallava”), Grecia (grec. “laika”) şi în Turcia (turc. “arabesk”).
2. Istoria manelei
Referinţe la genul manelelor apar în texte româneşti care datează încă din secolul al XIX-lea, în timpul perioadei suzeranităţii turceşti peste principatele române.[necesită citare] Însa manelele vechi, ce fac parte din folclorul românesc, nu au nici o legatură cu manelele actuale. Desi au acelaşi ritm inconfundabil, diferă enorm ornamentarea melodică, universul liric şi stilul de aranjament instrumental, cele vechi fiind interpretate de taraf tradiţional, iar cele noi sunt adaptări cu instrumente moderne sau mixaje după piese piese turceşti sau arăbeşti, preluate de cele mai multe ori ilegal. Una din cele mai cunoscute manele de tip vechi este “Şaraiman şi şaraiman” a interpretei de muzică lăutărească autentică Romica Puceanu. Manelele ei sunt considerate de criticii de folclor ca făcând parte din capodoperele folclorului românesc, însă cele actuale sunt criticate de intelectualitate pentru lipsa de originalitate, iar versurile şi aranjamentele instrumentale sunt catalogate ca fiind de prost gust.
Nu se poate vorbi de manelele noi ca fiind o evoluţie firească a celor vechi, având in vedere diferenţele de natură stilistică, cât şi faptul că primele manele de la începutul anilor 1990 erau copii ale unor piese turceşti si arăbeşti cu versuri adaptate în limba română.
Manelele româneşti actuale îşi găsesc originea în anii 1980 şi 1990 când apăreau ca traduceri sau imitaţii ale cântecelor turceşti şi arabe, iniţial în zona cartierului Ferentari din Bucureşti.
3. Cum s-a promovat maneaua
Promovarea cea mai semnificativă este facută de postul de televiziune Taraf TV, specializat aproape exclusiv în difuzarea de videoclipuri ale interpreţilor de manele, după cum sugerează şi programul postului de televiziune: „Printre emisiunile care vor fi difuzate pe Taraf TV se numară programe de muzică populară, dar şi de manele”. De asemenea, o promovare importantă se remarcă şi din partea postului de televiziune OTV. Fanii acestui gen de muzica au lansat o multime de posturi de radio pe internet ce transmit manele online.
4. Ce crede lumea despre manea
În România, manelele sunt considerate de o parte a populaţiei o formă de subcultură. O astfel de poziţie este adoptată şi de o parte a intelectualităţii din România. Cu toate acestea, se estimează că marea majoritate a populaţiei, între 80% şi 90% ascultă manele cel puţin ocazional. Un sondaj efectuat de CURS în colaborare cu „Centrul de Studii Media si Noi Tehnologii de Comunicare” pentru Consiliul Naţional al Audiovizualului a relevat faptul că 32,8% dintre elevii încluşi în categoria de vârstă 11-14 ani şi 21,9% dintre cei din categoria 15-18 ani au ca gen preferat de muzică manelele.
Omul de afaceri Silviu Prigoană, fondatorul primului canal exclusiv informativ din România (Realitatea TV) a lansat în februarie 2005 Taraf TV, o televiziune specializată pe acest segment muzical. Canalul este distribuit prin majoritatea reţelelor de cablu din România, dar este disponibil şi în pachetele unui număr mare de societăţi de cablu din Republica Moldova. În Serbia, canalul poate fi recepţionat prin platforma DTH Digi TV în pachetul extra de canale în limba română. Canalul are şi un corespondent radiofonic, Taraf FM. Manelele sunt promovate de mai multe posturi de televiziune printre care ProTV şi OTV, unde maneliştii au fost invitaţi în diverse emisiuni de divertisment.
În ciuda succesului de care se bucură în România, manelele nu au fost acceptate spre a reprezenta ţara în concursuri internaţionale ca Eurovision.